RUMUNSKI

MĂRUL

Jabuka

 

Eu văd grăunte de soare

Închistat în coja lui.

 

Toată supleţea s-a adunat

În arcul rumen al lui.

Linişte pădurilor îndepărate

Prin peţion a intrat.

 

De parcă acum a ajuns

În mâini, cărţi…

Te îmbie ca o amantă

De pe tavă.

 

Deschide gura cu chei secrete

Şi nisipul mărunt al soarelui se răsfiră

 

CASCADĂ

Slap

 

Fereastra o lăsăm deschisă noaptea iar inima

Cu anii.Liniştiştiţi ca zeii privim

Stelele gravide pe când lumina

Se prăbuşeşte în mare fără sunet care

Să zboare peste faleza împietrită.

Luminează un ochi pe cer, pe celălalt nu-l cunosc,

Insomniile ne chinuie în timp ce îmbătrânim

Cu gândul la moarte şi drum.Încă mai suntem aparent fericiţi

Ne gândim la stele şi lăsăm fereastra

Deschisă  să privim spre ele.

 

Adeseori, în acea linişte nici nu intuim cascada

Lunii, ca şi tandreţea femeii când apare

Cu corpul ei moale, spun, noi nici că

Intuim cascadaluminii care

Ne clatină şi prevestitor de rău ne distruge.

 

FATA ŞI LACUL

Devojka i jezero

 

Pe lac primii stropi de ploaie.

Ploaie, apoi din nou se scurge soare.

Luciul în mine invizibil scrie,

Frumunseţea de care ochiul mă doare.

 

De parcă ar ştege praf şi oboseală –

Se rostogoleşte pe apă de aur un grăunte.

Înfrumuseţează imaginea într-o doară,

O fată ca un cireadă de cornute.

 

În suflet cerne cascada.

Ascult:liniştea, pasărea, picătura

Mă ridică aceast urlet neauzit

 

Din durere şi somn îndepătat.

Curată şi deschisă faţa frumuseţii

Întoarce credinţa în sensul vieţii.

 

LINIŞTE, MARE, VIS

Mir, more, san

 

Oră de singurătate. Fără căldura de femeie.

Atâta spumî, camera spre mare.

Faţa în palme, privirea pribeagă:

Masa, cărţi, mere, urme de umbră.

 

Oră de singurătate. Lucrurile de lumină aurite:

Pădure, păsări, câmpi,ierburi înverzite

Imagine străveche ce îmi aminteşte

De ceasul ce şi acum luceşte.

 

Inima îvelită în dragoste, pod suplu

Stropit de liniştea înăbuşită

Trstii, plante, în praf se transformă mâna obosită.

 

Linişte.Un os din corp pierdut

Creşte durerea liliachie ca un arc aprins:

Fiori, sentimente asprite, ochiul stins.

 

SEMINŢĂ NECUNOSCUTĂ

Nepoznata semenka

 

O vedem dar nu-i ştim numele

Nici ce va creşte din ea

 

Plină de secrete şi taine

Zâmbeşte din palme

 

Unde să o semănăm, cu cât soare

Câtă linişte şi câţi stropi să o adape

 

Pentru a deveni floare sau ghipe otrăvitor

Să umple ochiul de soare

 

Tăiată în genunchii verzi

Va crşte oare o nouă frunză

 

Tot mai puţin ştim cu cât o privim mai mult

Cînd va încolţi din sufletul nostru tumult.

 

PLOAIE ŞI SPICE

Kiša i vlati

 

                            Dansatoarei în ploaie

 

Aversă. Miros de ploaie, eros în fiece spic.

Desculţă, dezlănţuită, ca în vis

Dansul ploii din toate face şic

De nimic oprită: seansa de vară în scris.

 

Ritmul picăturilor în ecoul subconştient,

Mirosuri peste tot, lascive

Şi ca în miraculos vis, imanent

Lumina verde se scurge pe palme.

 

Părul ud, rochia de talie lipită,

În ploaie ea joacă vieţeşte,

Ca o căprioară, îmbujorită.

 

Zeiţa ploii lumininând frumuseţe.

Noi cu o privire sleietă –

Dansatoare în ploaie sau fată înebunită.

 

STELE CĂPĂTÂI

Zvezde na uzglavlju

 

Acea despărţire

Frumuseţea anilor în talie

Săruturile care durează

 

Aşteptări palide

Ea urmează privirea mea

Şi calea mâinilor

 

Cunosc acea prezicere

Acel semn secret al dragostei

Cu umerii adunaţi

Cu ochii sub petale

Cu o frică prielnică în corp

 

Albă ca floarea de apă

Atât de tânără şi fragilă

Că mi-e teamă şi în câtec

Să o pun

 

Rămân doar săruturile de noapte

Şi stelele căpătâi

 

IUBITA

Draga

 

Suplă, pe nisipul verii calde iubita

Cu ochii deschişi spre întinsul cerului

Şi zâmbet miraculos păstrează secretul

  

Mă întind lângă ea şi aştept

Ca şi în ochii mei intră o bucată din vară

Aştept o veşnicie şi mai mult

 

Nu sunt fericit ferictă este iubita

Care toată se transformă în dragoste

Şi râde inexplicabil

 

Dacă doreşte cu buza aprinde un nou soare

Şi cu mânile tandre îl coboră din înălţimi

 

NOTIŢĂ DESPRE FETIŢĂ

Beleška o devojčici

 

Corpul – marea, mâinile – valurile

Ochii ca apa din care virginitatea luceşte

Un mai întreg doarme în cercuri florile

De răsuflarea ta conşientul îmi ameţeşte

 

Din palme îşi iau zborul albatroşi

Soarele îţi doarme în mâinile goale

Căpriori în cuvintele tale sfioşi

Înfloresc băgrini din a tale picioare

 

Corpul – marea, în talia ta

Respiră o căprioară

Ceva se acunde în nisip şi în val

 

Din paşii tăi şi liniştea ta

Văd că ai dorinţa să fi a mea

Coaptă ca o portocală

 

OCHII IUBITEI LA PLECARE

Oči moje drage dok me ispraća

 

Ochii iubitei sunt ca picăturile de ploaie

Când mă petrce din pragul casei

Sub streşina anilor noştri jocă un soare negru

În inimile nostre fulgere se zbat

 

O seară caldă de după dealuri liliachii

Intră în iubita mea ca un lotru de mirosuri

Ea apleacă urechea pe scoică

Şi unicul ce aude sunt valurile

 

Flutură mâinile ca rândunica

Nu văd nimic doar o sărut pe ochi

Şi presimt ani amari în depărtare

În toate rămâne inima zdrobită

 

GUTUIE SAU FEMEIE

Dunja ili žena

 

De ce nu eşti gutuie, cu mirosul ei, cu amprentă

De culoare ce atrage ochiul iar gândul îl duce departe

Carne îmbrăcată-n ceaţa dorinţei

Cu coapse sub rochia bătută de vânt

 

Gândeam, cum să te desenez ireală

În timp ce alregi pe mare şi te pierzi

Departe într-un punct alb ca albatrosul

Mă depărtam de sine smulgâdu-te din suflet

 

Şi semnam culoarea ochilor tăi cu gâdirea

Plecam spre necunoscut şi cercetam inima mică

A gutuiei de pe biroul meu urmărind urma

Forma corpului îmbujorat ca şi coja ei

 

FETIŢA ÎŞI STRÂNGE GENUNCHII

Devojčica skuplja svoja kolena

 

Fetiţa îşi strânge genunchii albi

Două boabe de lumină, două picături de tandreţe

Flori care se deschid în petale

Timid, îi plac ei palmele mele pe ei.

 

Sângele meu o scoate la miraculoasa lumină

Dar nu deschide lacătele dragostei

Nu ajută nici săruturile nici flăcările

Care se aprind în ochii adânci

 

Albul se prelinge pe aprilie al corpului tânăr

Nu am învăţat nimic din primul sărut

Numai foame a crescut cu anii

Dimineţa ne găseşte în iarbă şi lumina din depărtare.

 

Traducere din limba sîrbă Ileana Ursu Nenadici

 

JOVIŢA GIURGICI s-a născut pe 3.10.1949. în Gloviţa lângă Doboi, Republika Srpska.Poet şi prozator. A apsolvit Facultatea de pedagogie din Rieka. Membru al Uniunii scriitorilor din Serbia şi Uniunii scriitorilor din Srpska.

Autor a treispezece cărţi de poezie, şi proză pentru adulţi şi copii. A publicat în mai multe reviste  şi zaire. Unele texte sunt traduse în egleză, rusă, italiană, poloneză, cehă, turcă, slovenă, macedoneană etc.

 

Cărţi publicate:

 

FATA ADORMITĂ/Usnula devojka, poezii, Svjetlost, Sarajevo, 1974,

LARISA, poezii, Societatea literară din Rieka, Rieka, 1974,

PĂDURI LILIACHII/Ljubičasto gorje, poezii, Svjetlost, Sarajevo, 1976,

SOMNUL ÎNCHIDEOCHI/Sanak Sklopiočić, povestiri pentru copii, Otokar Kerşovani. Rieka, 1983,

CÂT ÎMI PLACE ANA/Kako volim Anu, poezii pentru copii, Centrul de editură Rieka, 1983,

MÂINILE AMANŢILOR DE SEARĂ/Ruke večernjih ljubavnika, peozii, Societatea literară din Rieka, Rieka, 1984

CORP DRĂGĂLAŞ/Ljupko telo, poezi, Partizanska knjiga, Liubliana, 1985,

CĂPRIOARA ŞI NUFERII/Košuta i lopoči (bilingv engeză-sârbă) Vikend knjiga, Belgrad 2000,

MANUSCRIS SMULS/Isrgnuti rukopis, poezii, Interpress, Belgrad, 2004,

OCHII EI CA MAREA/Njene oči more, poezii, ediţie bibliofilică (21 de exemplare), Atelierul literar ART, Malinska, 2004.

GIRAFA GERALDINA/Žirafa Žeraldina, poezii pentru copii, ed. I Ars Poetica, Belgrad 2005, ed. II 2006,

OCHII SIMONEI/Simonine oči, povestiri pentru copii , ed. I Bookland, Belgrad 2006, ed. II  Ars poetica, Belgrad 2006,

E FRUMOS SĂ FI ACASĂ/Lepo je biti kod kuće, poezii păentru copii, ed. I Bookland, Belgrad 2008, ed. II  Ars poetica, Belgrad 2008.

Premiat la concursuri literare. De ouă ori laureat al premiului „Drago Gervais” Rieka. Deţinător al Insignei de aur a Comunităţii cultural-educative a Serbiei.

[email protected]              www.jovicadjurdjic.com